-Deci...tu esti...?
-Sunt...nu stiu...Iti pot raspunde peste cateva zile? Acum nu stiu cine sau ce sunt...

Ajungi in unele momente sa te pierzi de realitatea din jur si sa uiti cine esti, sa nu iti mai poti auzi gandurile clar, sa nu mai stii ce iti doresti...
Eu m-am pierdut de realitate...am o realitate a mea, plina de vise si sperante, dar stiu ca in curand toate acestea se vor narui si eu ma voi trezi tot in patul meu, tot in sanul familiei mele...sunt doar vise, iar dorinta mea de a evada probabil se va face scrum curand...ma vad ca o persoana plina de curaj si gata sa infrunte pe oricine pentru a incepe o noua viata, dar asta nu sunt eu...

"Hei, te-ai trezit...bun venit inapoi in lumea noastra...aici iti e locul...sa nu uiti asta"...Da, m-am trezit...blocurile sunt iar gri, fetzele triste si monotone si-au gasit iar locul pe trotuare, in masini, metrouri, tramvaie, incerc sa imi smulg un zambet, dar nu pot...ma simt captiva in aceasta cusca a societatii lipsite de culoare, nici macar soarele nu o mai incalzeste, totul e acoperit de nori si e gri...da, e toamna...inca nu au aparut frunzele uscate, singura culoare a acestui anotimp...acele nuante de rosu atat de calde ce iti lumineaza sufletul pentru putin timp...astept sa ma plimb prin acest amestec de culori ca o pensula in mana unui pictor ce asterne pe panza lui vopsele de uleiuri in tonuri pastelate...O banca in parc imi striga numele, ma cheama sa stau zgribulita pe ea cu o cafea in mana, o tigara aprinsa si o carte captivanta...

Da...acesta e anotimpul meu...momentul in care pot gandi cel mai bine, momentul in care realizez cine sunt...
E frig acum, ma duc sa imi pun hanoracul pe mine, astept sa termin tura si ma voi duce sa imi caut banca...Pana atunci mai lasa-mi cateva zile si am sa iti pot spune cine sunt cu adevarat...

Fata din cripta...

Din lipsa de noi tulburari afective ce merita asternute aici, m-am gandit sa incep sa postez poezii mai vechi...there you go :

Fata din cripta


In cripte din intuneric
Sta trupul meu ascuns
Si asteapta...

Asteapta o fiinta pura
E slabit si vrea sa se hraneasca,
Cu sange nobil...

Tarziu, in noaptea sinistra,
Apare printul, a mia oara...
Si simt cum trupul se-nfioara...

Cu fiece pas, puterea-mi creste, si...
Trupul se napusteste la gatul alb,
Al dulcei lui fapturi...

Cu fiece strop, trupul meu renaste,
Al sau insa...parca piere
Si nimic nu mai cere...

Cu un simplu sarut cu buze insangerate
Tanarul renaste...si fuge...
Ca seara sa apara din nou...

Iar ea tacuta ramane in urma
Si spera maine sa mai vina...
Asa cum face de secole...

timpul trece...ranile raman...

A trecut un an de cand...stii tu...de cand mana mea nu a mai fost a ta...de cand inima mea a uitat sa iubeasca...de cand ai plecat...da...doar un an a fost, dar parca a trecut o vesnicie...timpul a trecut, iar zbuciumul inimii mele a disparut...nu mai doare sa ma gandesc la tot ce a fost...in schimb incep sa simt lipsa unui EL langa sufletul meu...unul sa iti semene, dar sa fie cu mult mai bun decat tine...
Sunt atatea locuri prin care trec, unde ne-am lasat impreuna urma...zambesc tacut si merg mai departe...mi-e dor...dar nu as mai imparti asa ceva cu tine...nu...niciodata nu as mai face greseala de a te iubi...
Iti mai aduci aminte cand...hm...cand...stai asa...nu imi mai amintesc...am uitat oare toata perioada aceea?! Sau e doar mintea mea ce refuza sa isi mai aminteasca?! Nu stiu...dar imi e bine asa...

solitudine...

Iar se cuibaresc in sufletul meu acele sentimente de care fug...furie, teama, nevroza...ma ajung din urma si tot ce vreau e sa ma ascund de ele, sa ma inchid intr-o camara unde nici macar tu nu m-ai putea gasi...
Sunt satula...satula de lacrimile sarate ce mi se scurg zilnic pe obraz, de isteriile mamei si scandalurile idiotului acela...as vrea sa fug in largul lumii...sa caut alinarea in alte locuri, in fata marii...da, acolo as vrea sa fiu acum...sa stau sa o ascult, sa ii privesc calmul din timpul zilei, iar noaptea sa ii ascult murmurul agitat...da...ea stie sa ma asculte, sa imi linisteasca sufletul, sa ma spele de pacate...da-i sufletului meu o alta viata, da-i sansa sa o ia de la capat...renaste-ma...si lasa-ma pe o plaja pustie sa te privesc tot restul vietii...

Vreau sa te vad mort

vreau sa te vad mort, in fatza casei mele,
trupul sa iti zaca in sange proaspat,
corbii sa se-nfrupte din dulcea-ti carne,
demonii sa te astepte cu bratele deschise...

de te-as vedea zacand pe strada mea,
mort, fara suflare, fara puls, fara culoare,
eu insumi mi-as dori sa fiu un corb
din tine sa ma hranesc, cum tu mai invatat...

de-ai sta mort in fatza casei mele,
vampir as vrea sa fiu, sangele sa ti-l beau,
sange, plin de inselaciune, rece ca sloiul,
acel sange ce a curs prin tine, dar nu mai e...

acel sange curge acum prin mine,
ma agita in miez de noapte si te striga...
dar tu nu mai esti in lumea mea sa auzi,
tu esti mort si ingropat...pentru vecie...

expozitia de tunning

imi pare rau dragilor...dar de azi nu mai scriu cu majuscule ca ma streseaza si pana dau pe shift imi pierd ideea...

deci sa vedem...azi, in spiritul duminicii am fost cu prietenul meu la romexpo la expozitia de tunning auto...destul de ok...organizare in mare destul de haotica si trebuia sa te invarti ceva daca aveai masini preferate pe care ai fi vrut sa le gasesti...prima masina care mi-a atras atentia a fost un ford cobra...foarte frumoasa masina...dar nu as cumpara-o nici daca as avea bani cat sa ma scald in ei...mi-ar fi mila sa o scot pe strada...e prea dragutza pentru strazile din lumea asta...as tine-o chiar in casa daca as putea...evident ca tot la ford am gasit si mustang-ul...dar mai ales un shelby gt500...o da...masina mai adevarata ca asta nu o sa vezi...daca mi-ai da sa aleg intre ferrari, porsche, si alte masini sport...nu as da mustang-ul pe nimic...poate doar pe un dodge viper, pe care de asemenea l-am regasit si la expozitie...destul de banal acel dodge...nu am vazut nici un tunning la el...desi tre sa recunosc ca sub capota nu ne-am uitat...oricum...masini multe, destul de dragut tunnate dar nimic foarte iesit din comun...poate doar cele doua wolkswagen-uri, polo si golf5, cu care esti obisnuit prin bucuresti ca masina de familie...dar nu asa cum le-am regasit eu...cel putin golf-ul imi facea cu ochiul atat de dragastos...vopsea neagra cu imprimeu rosu sangeriu extrem de frumos tunnata...si sa nu uitam motoarele...harley davidson...cred ca pentru mine ele erau cele mai ispititoare...
si am plecat destul de dezamagiti spre casa...nimic spectaculos cu adevarat...nici macar pe pista de burnout nu am putut fi satisfacuti pe deplin...numai drift-uri...nici macar un burnout adevarat...pacat...ultima masina chiar avea potential...un nissan...nu ne-am putut da seama inca ce nissan...era prea modificat...:)


astept cu nerabdare editii viitoare sau expozitii mai promitatoare ca aceasta:)

O zi intreaga de stat in casa...plictiseala si...concluzii

Da...o zi intreaga de stat in casa...si m-am plictisit enorm...atat de mult incat mi-am petrecut mare parte din timp uitandu-ma la specimenele de pe pitzipoanca.org cam vreo 30 de pagini de panarame, grase umplute cu aur si mimoze machiate abundent...
Mai grav e ca aseara am primit un link de youtube cu un filmuletz din care am inteles adevaratul caracter de baza am romanilor...targuiala, tiganeala, ziceti-i cum vreti...Sa va arat mirificul filmuletz si apoi voi continua...


Multi dintre voi le stiti mai mult ca sigur...sunt absolvente al Colegiului National "Gheorghe Lazar" din Bucuresti...ce e si mai incredibil este ca mama acestor doua mirifice fenomene, doamna Modorcea, este actualmente profesoara de Limba si Literatura Romana la liceu mai sus mentionat...si in acelasi timp managerul acestor "superbe" domnisoare...cum...cum sa te duci in fatza intregii Americi, sa canti atat de penibil [ fetele astea canta de pe la vreo 15-16 ani daca imi aduc eu bine aminte ], sa te huiduie intreaga sala, juriul sa iti spuna ca mai naspa ca tine nu a vazut, iar tu sa te targuiesti ca la piata sau ca in spatele blocului ca sa fii acceptat la faza urmatoare a AMERICA'S GOT TALENT...si sa mai si crezi cu vehementa ca meriti sa mergi mai departe...probabil ca juriul stia de scandalul de acum 2 ani de la EUROVISION cu televoting-ul si le-a fost frica sa nu fie dati in judecata de doamna Modorcea, alt motiv nu gasesc mai bun pentru care le-au acceptat...

Romanie, scumpa Romanie, ce renume iti aduc eu tie...