Iar se cuibaresc in sufletul meu acele sentimente de care fug...furie, teama, nevroza...ma ajung din urma si tot ce vreau e sa ma ascund de ele, sa ma inchid intr-o camara unde nici macar tu nu m-ai putea gasi...
Sunt satula...satula de lacrimile sarate ce mi se scurg zilnic pe obraz, de isteriile mamei si scandalurile idiotului acela...as vrea sa fug in largul lumii...sa caut alinarea in alte locuri, in fata marii...da, acolo as vrea sa fiu acum...sa stau sa o ascult, sa ii privesc calmul din timpul zilei, iar noaptea sa ii ascult murmurul agitat...da...ea stie sa ma asculte, sa imi linisteasca sufletul, sa ma spele de pacate...da-i sufletului meu o alta viata, da-i sansa sa o ia de la capat...renaste-ma...si lasa-ma pe o plaja pustie sa te privesc tot restul vietii...
No comments:
Post a Comment