Mainile ma dor...degetele-mi sufera incercand sa ma tina strans de oamenii din jurul meu...ce rost are sa tin atat de mult la tine cand tu nici nu esti aici ? Stiu ca sunt acra, si o maniaco - depresiva, o egocentrista bastarda, dar voi ati fost totul pentru mine acum ceva timp, si toate promisiunile de genul "o sa fie bine", "n-am sa renunt la tine pentru o pizda", "am sa fiu mereu langa tine", toate vorbele astea, totul, a ramas pierdut in miscarile vantului...tu, voi, niciodata nu mi-ati fost prieteni...am fost in viata voastra doar cand erati tristi si singuri, doar cand nu aveati cu cine iesi sau cand aveati nevoie de mine sa ajungeti la interesele voastre...
Da, am un suflet prea bun pentru lumea in care traim cu totii...lumea in care eu sunt preshul vostru, iar voi mereu veti fi murdari...
E timpul sa invat sa fiu singura si pe cont propriu, sa ma ridic singura, sa imi infrunt bolile si temerile...de una singura...