Bratele tale nu se mai deschid ca inainte atunci cand ma vezi;ai vrea sa fugi...te-ai saturat de mine...poti sa negi dar se citeste pe chipul tau "Nu mai vreau sa o vad"...Cu fiecare gand te-ndepartezi incet de mine...
Inima-mi parca nu mai bate...se aude din ce in ce mai incet prin peretii de celule...dar nu mai conteaza,oricum ea bate mereu pentru altul,o sa trec si peste tine...nu mai vreau sa te vad,aici se termina din nou o fila gri a vietii mele...poate ar fi fost neagra daca mi-as fi pus sperante in tine...dar n-am facut asta...
Maine poate o sa apara un altul si apoi un altul si nu ma voi mai gandi la tine...doar sunt curva gandirii mele...sufletul mi-e un bordel...intri,te hranesti cu el,te satisface,iti da tot ce e bun din el si apoi pleci,dar niciodata nimeni nu revine,in schimb isi lasa scrijelit numele pe patul in care a fost satisfacut...Pe patul acesta sunt multe nume,nimeni nu le vede,dar ele exista,si cu fiecare zi in care ma gandesc la unul din acele nume,literele devin mai adanci...mai greu de sters...
Ucide-ma...ucide-ma asa cum am ucis eu toti acei trandafiri ce i-am presat in carti si acum zac in camera ce le este mormant...ce ne este mormant...caci si eu si ei suntem sortiti sa putrezim prin timp aici...
