Fereastra catre visare...

Intotdeauna mi-a placut pozitionarea camerei mele...am priveliste la cel mai frumos lucru, un apus pe apa...
Desi il vad de atatia ani, inca nu ma satur, mereu ma poate surprinde cu ceva nou...nuantele lui calde ce se impletesc prin nori imi vor fi mereu dragi, iar intr-o buna zi, stiu ca imi vor lipsi enorm...
Azi a fost o mica furtuna...amestec de culoare pe panza unui pictor trist, confuz...numai un astfel de suflet ar putea amesteca asemenea palete de culori si sa rezulte o imagine atat de frumoasa...
Mi-am tras scaunul la geam, cu laptopul in brate si nu fac decat sa privesc cerul si sa scriu...as vrea sa vedeti si voi ce vad eu acum, sigur v-ar trece cateva ganduri melancolice, s-au cel putin v-ati dori sa aveti pe cineva drag langa...eu una stiu ca imi doresc asta...de mult timp, dar de prea putine ori am avut ocazia sa impart momentul acesta cu cineva...cum zicea o persoana pe care am intalnit-o la un moment dat in viata : "Un rasarit sau un apus merita sa il imparti doar cu cele mai speciale persoane, iar daca ele lipsesc din viata ta, atunci nu il imparti."
Aproape ca e intuneric acum, culorile din fata ochilor mei dispar spre a se arata altora...sper doar sa le poata privi cum le privesc eu...
ma simt de parca sufletul meu dispare odata cu aceste culori...asa ca mai bine inchei aici, cat inca mai sunt urme de culoare pe cer...va las totusi o poza de la un alt apus, sper sa va placa:)

tot ce a fost

m-ai ranit...si nu pentru ca nu ma vrei...ci pentru ca din toata lumea asta, tu ai fost singura persoana in care am avut incredere sa imi spuna in fatza orice...si nu a fost asa...
daca tie ti-a luat doua zile sa iti gasesti curajul sa imi vorbesti, mie o sa imi ia o eternitate sa gasesc in mine puterea sa trec peste...sa cred in oameni din nou...
pana la urma nici nu a fost nevoie sa ma uit in ochii tai sa ma sperii si sa ma schimb in rau...a fost in de ajuns sa ma ignori...
iti multumesc ca mi-ai dovedit ca oamenii sunt adevaratele animale...

nu ma mai cauta...
Adio...

Some changes...

Pai...de azi am renuntat la tigari ( sper de data asta sa ma tina ), dar si la cafea...cei drept...nu am renuntat din ambitie proprie...ci de nevoie...incepusem sa am probleme de sanatatea prea mari din cauza lor...asa ca..pana aici...
M-am apucat si de alergat, macar pana cand o sa imi cedeze picioarele...
iar restul schimbarilor nu le pot insirui aici...uneori tre sa mai tii si pentru tine...
Dar sunt fericita cu inceputul asta de saptamana...e cu totul altfel:)
so...wish me luck on this...i really need it:D

damn shit...

i've been feeling pretty sick lately...and i don't know why...maybe it is because i've cut my psychiatric tratement...hell knows...
Given the above circumstances, i've been resting alot in bed and watching movies...now i'm fascinated by Hellraiser...i'm at part 4 out of 8...the first one wasn't so scary, being created in 1987 you can't ask that much from it...by the 3rd it started to be actually gruesome...from the 4th i am expecting some deep horror movie shit:D
That's all i can say for now...i'll be hearing you guys later:)

and so it is...

Incep iar sa ma pierd si sa pierd tot ce e in jur...ma simt iar lasata singura...din fericire, cineva m-a invatat ca doar eu contez in lumea asta...asa ca nu mai doare...
Aseara am avut un vis...m-am trezit din el cu un dor de mare...ma vedeam, ca intotdeauna, plimbandu-ma pe malul marii cu picioarele adancite in nisip, fusta-mi lunga, udata de valurile ce se izbeau violent de mal, o taram alene dupa mine...adunam scoici, melci si stele de mare...culoarea lor, a cerului la rasarit, briza marii, pustiul plajei, totul era perfect...
mi-e dor de calmul tau, deschide-ti bratele si primeste-ma in ele...cufunda-ma in valuri, spala-mi durerea si pacatele la fel ca asta-vara...asteapta-ma, am sa vin cat de curand...

what about some oldies?

Since i have a new blogger friend and he is only writing about music for the moods of the soul, i remembered some old music that i love very much...

So, if you have some time, lurk on this:

The Wannadies - You and me song
Semisonic - Secret smile
Semisonic - Closing time
MGMT - Time to pretend
Brand Van 3000 - Drinkin in L.A.
Nada Surf - Popular
Squeeze - Heavan Knows
Liquido - Narcotic

Ok, ok, I keed...at first i wanted to put only old, wierd and mostly unknown songs...but my mood kind of asked for some MGMT :D
So that's about it...Hope you like it guys :)

Sprijin...

Traia cu-n ranjet fals in lumea lor fara culoare...acel zambet ce il afisezi din politete, sa nu creada cel de langa tine ca nu ii dai atentie sau ca deja te-ai plictisit teribil.Totul era atat de monoton pentru ea, trezit devreme, drumul pana la serviciu, orele de munca, ba chiar si suplimenter, lipsa de interes pentru povestile colegilor, drumul pana acasa, vazut un film si apoi somnul, atat cat se putea...Dar nu isi dorise asa ceva, ba chiar fugise toata viata de rutina.
Prima floare, prima pata de culoare din curtea firmei, se inaltase voios spre cerul mohorat, parca era un mic soare si dorea sa il lumineze...cat tupeu, cata vointa...degeaba...stropii nemilosi au inceput sa cada pe asfalt, pe pamantul ei, pe frunzele ei plapande...curand, au doborat-o, nu mai zambea la fel de frumos, statea culcata in noroi, iar picaturile de ploaie parca ii erau lacrimi..."pana si florile renunta, eu de ce nu as renunta?!" Fumul de tigara se pierdea printre picaturi, in timp ce ea privea dezamagita floarea...cei cativa pasi pana la pata de culoare ii strabatu apasat in ploaie si se apleca la ea, ii sterse parca lacrimile si o propti de gard...un zambet ii rasari in coltul buzelor cand vazu floarea iar puternica...isi dorea sa continue...
Avea si ea un sprijin, la fel cum pata de culoare avea acum zidul, ea il avea pe el...