Thursday, June 24, 2010

and so it is...


Incep iar sa ma pierd si sa pierd tot ce e in jur...ma simt iar lasata singura...din fericire, cineva m-a invatat ca doar eu contez in lumea asta...asa ca nu mai doare...
Aseara am avut un vis...m-am trezit din el cu un dor de mare...ma vedeam, ca intotdeauna, plimbandu-ma pe malul marii cu picioarele adancite in nisip, fusta-mi lunga, udata de valurile ce se izbeau violent de mal, o taram alene dupa mine...adunam scoici, melci si stele de mare...culoarea lor, a cerului la rasarit, briza marii, pustiul plajei, totul era perfect...
mi-e dor de calmul tau, deschide-ti bratele si primeste-ma in ele...cufunda-ma in valuri, spala-mi durerea si pacatele la fel ca asta-vara...asteapta-ma, am sa vin cat de curand...

Thursday, June 17, 2010

what about some oldies?

Since i have a new blogger friend and he is only writing about music for the moods of the soul, i remembered some old music that i love very much...

So, if you have some time, lurk on this:

The Wannadies - You and me song
Semisonic - Secret smile
Semisonic - Closing time
MGMT - Time to pretend
Brand Van 3000 - Drinkin in L.A.
Nada Surf - Popular
Squeeze - Heavan Knows
Liquido - Narcotic

Ok, ok, I keed...at first i wanted to put only old, wierd and mostly unknown songs...but my mood kind of asked for some MGMT :D
So that's about it...Hope you like it guys :)

Tuesday, May 4, 2010

Sprijin...

Traia cu-n ranjet fals in lumea lor fara culoare...acel zambet ce il afisezi din politete, sa nu creada cel de langa tine ca nu ii dai atentie sau ca deja te-ai plictisit teribil.Totul era atat de monoton pentru ea, trezit devreme, drumul pana la serviciu, orele de munca, ba chiar si suplimenter, lipsa de interes pentru povestile colegilor, drumul pana acasa, vazut un film si apoi somnul, atat cat se putea...Dar nu isi dorise asa ceva, ba chiar fugise toata viata de rutina.
Prima floare, prima pata de culoare din curtea firmei, se inaltase voios spre cerul mohorat, parca era un mic soare si dorea sa il lumineze...cat tupeu, cata vointa...degeaba...stropii nemilosi au inceput sa cada pe asfalt, pe pamantul ei, pe frunzele ei plapande...curand, au doborat-o, nu mai zambea la fel de frumos, statea culcata in noroi, iar picaturile de ploaie parca ii erau lacrimi..."pana si florile renunta, eu de ce nu as renunta?!" Fumul de tigara se pierdea printre picaturi, in timp ce ea privea dezamagita floarea...cei cativa pasi pana la pata de culoare ii strabatu apasat in ploaie si se apleca la ea, ii sterse parca lacrimile si o propti de gard...un zambet ii rasari in coltul buzelor cand vazu floarea iar puternica...isi dorea sa continue...
Avea si ea un sprijin, la fel cum pata de culoare avea acum zidul, ea il avea pe el...

Friday, April 23, 2010

Uneori nu am nevoie de aripi...

Uneori nu am nevoie de aripi sa pot zbura
Deschid fereastra si privesc asfaltul
Ma trezesc ca-mi iau avant si ma arunc
Stiu sigur c-ai sa vii sa ma salvezi...

Si-mi tai penele incet, una cate una...
Uite-ma cum cad din cer, si-n urma las doar luna...
Si ma zbat in zborul meu, dau din aripi ca nebuna...
E prea tarziu sa ma salvez, sunt una cu tarana...

Si ma trezesc din visul meu, si stiu ca e aievea...
Nici asta-noapte n-ai venit, la fel ca-ntotdeauna
In cine sa mai cred cand singura-s in lume?
Cine-mi va intinde mana cand totul se darama?

Monday, April 19, 2010

the little spartan geek

E un specimen foarte ciudat pot spune, dar in acelasi timp imi este si foarte drag...stiu ca acum va ganditi ca am luat-o razna si nu intelege-ti despre ce vorbesc, dar am sa incerc sa va explic...
E un tocilar dragalas, dar total atipic...n-ai sa il vezi cu pantaloni putin ridicati deasupra gleznei, camasi batranesti, pantofi si ochelarii prinsi cu scotch...chiar nu ai zice ca e un astfel de om...parul putin lungut si-l aranjeaza in fiecare dimineata cate o jumatate de ora, dar mereu ii sta exemplar, ca o adevarata domnisoara, tricourile sau camasile sale ii dau un farmec aparte, blugii usor stransi pe picior ce ii evidentiaza formele, nu ca as avea de unde sa stiu sigur asta, o intalnire in timp real ne este imposibila acum, dar mergand la sala micutul nostru, presupun ca are un posterior remarcat de sexul opus:) sa nu uitam de talentul lui de rockstar autohton pe care il stapaneste mai mult decat bine...incredibil, nu? Nu ai crede ca e descrierea unui tocilar...si totusi e un mic geniu pregatit sa infrunte lumea cu tehnologia:)
Am vorbit atat despre el si totusi nu am abordat partea de spartan...presupun ca aveti in minte imaginea de soldat grec, chipul acela de barbat dur, usor neingrijit, putin barbos, ochii de culoare deschisa, si desigur corpul bine lucrat cu 8 pack-ul photoshop-at...eh, el nu e chiar asa, dar viseaza la asta, ca orice barbat:) in schimb, fata lui dragalasa cu ochisori verzi inspira numai inocenta, dar eu stiu ca adanc in sufletul lui, zace un mic tocilar spartan:)

Si acum gata, am vorbit destul de tine...ti se urca la cap daca mai scriu...somn usor copile, pana data viitoare:)

Tuesday, March 23, 2010

pauza de gandire...

Voi lua o pauza din lumea voastra, din lumea asta rea in care m-am trezit peste noapte singura si speriata de tot ce e in jurul meu...trebuie sa ma regasesc in mintea si sufletul meu, sa ma pot baza iar pe mine, nu pe voi, toti cei ce m-au dezamagit...
So...Goodbye for now...see you when i'll be 22...

Tuesday, March 16, 2010

Dorinta...

O scarba si o stare de dezgust imi curge prin vene cand ma gandesc la el, cand imi aduc aminte cum s-a purtat intaia oara si cand realizez ca acum va face la fel...dar are ceva captivant in sinea lui, nu stiu inca ce il defineste, poate ochii inlacrimati pe care i-am vazut aseara sau poate modalitatea prin care incerca sa treaca peste durerea lui...sau poate doar sper ca in sufletul lui exista totusi un gram de omenie...
Si totusi, stiu cat se poate de clar ca este acel gen de tip care sufera cand isi pierde "marea iubire" pentru ca aceasta il lasa pentru ceva mai nou, mai bun, poate chiar mai bogat, iar singura lui modalitate de a reveni la normal este sexul fara limite, obligatii sau sentimente...si uite asa se nasc "curvele" pe care chiar el nu le sufera...curvele care il ranesc...care ii pun lacrimi in ochii lui ceresti...
Da, stiu foarte bine cine e, ce ii poate pielea si ca ma va rani...dar nici de data asta nu vreau sa ma invat minte si am sa ma las purtata in plasa lui...